Detti più comuni

L’acque tè glie riénte.
La cagline fa gli’uove, e a gliù uaglie glie  ‘ncènne gliù cuglie.
La cagline che n’n bécche, vò dice c’ha beccate.
La iatte pe la prèsse a fatte glie figlie cicate.
La lénghe n’n tè òsse, ma dompe l’òsse.
La mala nuttate jè figlia fammene.
La mule de Pettelone pe n’n caccià le moschele s’ha fatte magnà la cole.
L’arte de gliù pate  è méze mparate.
La tièlle è bone pure de mammacince.
Malu tiémpe e male uaragne.
Mare, vire e fugge.
Maste a uocchie, maste a capuocchie.
Mastu Carrétte, a chi dà e a chi prummétte.
Mazze e panèlle fanne glie figlie bèglie.
Mèglie avé a che fà cu glie bregante ché cu gli’ignorante.
Mittete cu chiglie mèglie de té e refunnece le spése.
Pe mare n’n ce stanne tavèrne.
Pe nu vache de sale hé perdute la menèste.
Penziére e uaie n’n manchene maie.
Prime de sparlà, mittete la mane ‘ncuglie e addure.
Pure la regine ha aute besuogne de la vicine.
Quanne la furmichele vò murì, métte le scélle.
Quannne gliù sumare n’n vò véve, è ‘nutile che zische.
Quanne n’n ce sta la iatte, gliù sorece abballe.
Quanne gliù diaveglie t’accarézze, vò l’aneme.
Quanne si martiéglie, vatte; quanne si ‘ncudene, statte.
Santa Lucie nu passe de cagline ; Sant’Aniéglie nu passe de pecuriéglie.
Sant’Andréje, a Natale vintitréje.
Santa Scolastiche gliù sole ngòppe agli’aschete.
Sparte ricchézze, devènte cantone.
Se ne éje pe chélla macére, acchiappéje la lèpre.
Sposa lassate méza maniate.
Tazze a Caiazze, puozze ì a Napeglie pe tazze.
Tré perzune stanne bbuone: gliù pape, gliù ré e chi n’n tè niénte.
Triste chi care e glie còglie nòtte.
Trònele de panze, tempèste de cuglie.
Tré vote se va ‘npaije: alla giuventù, alla vecchiaie e alla méza ità.
Veré cacà, venì la vòglie.
Viéste Ciccone ca pare barone.

….e per finire:
               quanne gliù cecate ha viste a gliù mute parlà a gliù surde, gliù ntùntere
               ha ditte: “ ho capite, se tratte de denare.”